Pe 17 aprilie 2024, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Anvers, Comisia Europeană a acordat Ateneului Român Marca patrimoniului european, pentru rolul semnificativ jucat în istoria și cultura Europei.
Ateneul Român, proprietate a statului român și sediul Filarmonicii George Enescu, este o comoară culturală și arhitectonică care îmbină frumusețea, istoria și implicarea socială într-un proces dinamic, în continuă evoluție.
Este un simbol al identității naționale, legat indisolubil de consolidarea și modernizarea României, un punct de referință pentru comunitatea artistică și intelectuală și, mai ales, una dintre pietrele de temelie ale formării conștiinței europene.
Marca patrimoniului european, o iniţiativă a Uniunii Europene, este o distincție care se acordă, la finalul unui concurs desfășurat o dată la doi ani, monumentelor, siturilor naturale sau urbane, precum și bunurilor patrimoniului imaterial, pentru rolul lor esențial în istoria și cultura europeană și în construirea a ceea ce este în prezent Uniunea Europeană.
Marca patrimoniului european este menită să aducă în atenţia publicului şi în special a tineretului valorile fundamentale europene, elementele comune de istorie, cultură şi patrimoniu, care contribuie la consolidarea sentimentului de apartenenţă la Uniunea Europeană şi a dialogului intercultural.
Ateneul Român în Perioada Interbelică
Pot fi expresie a acestor valori situri de o mare varietate - monumente, situri (naturale, subacvatice, arheologice, industriale sau urbane), peisaje culturale, locuri comemorative, bunuri şi obiecte culturale şi patrimoniu imaterial asociate unui loc, inclusiv patrimoniu contemporan - care au vocaţia de a plasa istoria şi cultura naţională a unei ţări într-un context de relevanţă europeană.
Selecția este realizată de un juriu format din experți independenți din întreaga Europă.
În 2024, șapte situri din 16 preselectate de statele membre au primit în mod oficial Marca patrimoniului european.
Siturile câștigătoare se implică în activități și proiecte de cooperare la nivel european, așa cum sunt Zilele europene ale patrimoniului, Poveștile patrimoniului european, Itinerariile culturale europene.
Până în 2024, au primit Marca patrimoniului european 67 de situri din Europa, între care trei din România – Ateneul Român (București), Palatul Comisiei Europene a Dunării (Galați) și Memorialul Sighet.
Ateneul Român, anii 1940
Situat în centrul Bucureștiului, în vecinătatea Palatului Regal (astăzi Muzeul Național de Artă al României) și a Bibliotecii Centrale Universitare – străjuită de statuia ecvestră a Regelui Carol I, primul monarh al unei Românii independente – Ateneul Român, simbol al culturii române și europene, a apărut într-un moment de edificare a României moderne.
Piatra de temelie a fost pusă pe 26 octombrie 1886, iar inaugurarea a avut loc la doar 16 luni de la începerea lucrărilor, pe 14/26 februarie 1888, prin conferința susținută de scriitorul și arheologul român Alexandru Odobescu: Atheneul Român și clădirile cu dom circular.
Edificiul a fost ridicat în două etape (1886-1889 și 1893-1897) deasupra unor temelii existente, pregătite pentru o școală de echitație.
De aici forma circulară, potrivită pentru o sală de conferințe și de concerte. Cum banii Societății Ateneul Român – entitatea care a inițiat proiectul, avându-l în fruntea ei pe Constantin Esarcu, erudit intelectual și om de știință – nu erau suficienți pentru construirea unui palat al culturii de anvergura dorită, a fost găsită o soluție ingenioasă: o loterie populară cu sloganul „Dați un leu pentru Ateneu”.
Inițiativa a asigurat, alături de numeroasele donații, strângerea sumei necesare.
Pentru proiect, s-a apelat la francezul Albert Galeron, recomandat de celebrul Charles Garnier, arhitectul Operei din Paris (1875). Galeron deja realizase, alături de Cassien Bernard, planurile Băncii Naționale cu câțiva ani înainte. La proiect și-au dat concursul și o serie de arhitecți români: Alexandru Odobescu, Al. Orăscu, Ion Mincu, Ion Socolescu, Grigore Cerkez, Cucu Starostescu.
Exteriorul clădirii conține elemente preluate de la monumente antice greceşti şi romane, cu frontonul triunghiular sprijinit de coloanele ionice.
Fațada principală a Ateneului Român în proiectul arhitectului francez Albert Galeron
Intrarea principală este decorată cu cinci medalioane în mozaic reprezentând portretele domnitorilor Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Carol I, Vasile Lupu și Matei Basarab. Interiorul reunește stilul neoclasic cu elemente specifice curentului francez Belle Epoque de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Clădirea se remarcă prin două mari spații circulare, situate unul deasupra celuilalt: sala de concerte, acoperită cu o cupolă amplă și, dedesubtul său, foaierul cu rotonda din mijloc, delimitată de 12 coloane dorice acoperite cu stucatură roz, precum și cele patru scări din marmură de Carrara, operă a sculptorului Carol Storck.
Dispunerea foaierului – sub sală și nu în fața sa, așa cum se procedează de regulă – a fost condiționată de lipsa spațiului, terenul unde este amenajată grădina nefiind al Societății Ateneului Român.
Scara de onoare din zona de primire are două rampe curbe și este situată în partea opusă intrării principale.
Interiorul se caracterizează prin paleta cromatică variată și calitatea deosebită a decorului din marmură artificială produsă la întreprinderea fraților Pietro şi Giovanni Axerio, meșteri italieni stabiliți în România.
În formă circulară, Sala Mare, spațiul cel mai important al Ateneului, are un diametru de 30 de metri și o capacitate de 794 de locuri în stal și în loji, dispuse în amfiteatru. Friza de deasupra lojilor este ocupată de Marea Frescă a Ateneului, realizată de pictorul Costin Petrescu și inaugurată în anul 1939. Pictura prezintă 25 de scene care ilustrează momente importante din istoria poporului român. Tot în 1939 a fost inaugurată și orga de concert construită de renumitul Oscar Walcker, cu fonduri strânse prin campania organizată de George Enescu.
Sergiu Celibidache dirijând Orchestra FGE, Ateneul Roman, 1978
În anul 1889, când a fost terminată sala de concerte, Ateneul a devenit sediul Orchestrei simfonice profesioniste bucureștene care era înființată încă din 1868 sub titulatura Societatea Filarmonică Română, al cărei scop era de „a propaga gustul și cultura muzicii simfonice și a populariza capodoperele maeștrilor clasici”.
Din anul 1907, nume importante ale muzicii clasice din întreaga lume au evoluat ca dirijori sau soliști pe scena Ateneului Român, începând cu Pietro Mascagni, urmat de Siegfried Wagner și George Enescu, apoi Arthur Rubinstein, Clara Haskil, Eugène Ysaÿe, Carl Flesch.
Perioada interbelică îi găsește la pupitrul orchestrei simfonice pe Richard Strauss, Maurice Ravel, Igor Stravinsky, iar apoi pe Herbert von Karajan și Carl Böhm, George Georgescu, Ionel Perlea, George Enescu și Constantin Silvestri.
Soliștii invitați au fost Alfred Cortot, Dinu Lipatti, Pablo Casals, David Oistrach, Lev Oborin, Claudio Arrau, Karol Szymanowski, Wilhelm Kempff, Arthur Rubinstein, Rudolf Serkin, Jose Iturbi sau Béla Bartók.
Pleiada marilor soliști a continuat și după cel de al Doilea Război Mondial, cu Yehudi Menuhin, Sviatoslav Richter, Valerii Klimov, Mstislav Rostropovici, Leonid Kogan, Josef Suk, Dmitri Bashkirov, Isaac Stern și Radu Lupu, iar printre dirijorii invitați s-au numărat Carlo Zecchi, John Barbirolli și Zubin Mehta.
Ateneul Român în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
La Ateneul Român au susținut conferințe personalități ale culturii românești, nume cu rezonanță europeană: Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, V. A. Urechia, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Nicolae Iorga ș.a.
Tradiția Conferințelor Ateneului a fost reluată în anul 2011, printre invitaţii internaționali numărându-se nume sonore, laureaţi ai Premiului Nobel (Literatură, Medicină, Economie), dintre care menționăm pe Herta Muller, Adam Michnik, Dennis Deletant, Jean-Marie Lehn, Stefan Walter Hell, Eric-Emmanuel Schmitt, Alain Finkielkraut, Vytautas Landsbergis, Thierry Wolton, academicianul Nicolae Zamfir, Pascal Engel (directorul de studii al Școlii Superioare de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris), Jean-Marie Lehn (laureat cu Premiul Nobel pentru Chimie), istoricul Oliver Jens Schmitt, medicul Martin S. Martin, fizicianului Cristian Presură, Jim Baggott, Corneliu Bjola (profesor în studii diplomatice la Universitatea Oxford şi director al Oxford Digital Diplomacy Research Group).
Ateneul găzduiește Festivalul și Concursul Internațional George Enescu, unul dintre cele mai importante din lume, care a fost înființat în 1958 în semn de recunoaștere a geniului enescian.
Începând cu anul 2022, Filarmonica George Enescu este organizator al Athenaeum Summer Festival, demers menit să construiască noi punți de comunicare a muzicii către un public cât mai divers, cu scopul de a-l apropia de instituția Filarmonicii George Enescu și de clădirea-simbol a României, Ateneul Român.
Intrarea lui Traian în Dacia. Împăratul este prezentat în statul său major, lângă podul peste Dunăre de la Turnu Severin.
În 1901, pictorul Ştefan Popescu a propus realizarea unei picturi de 300 mp pe pânză, care să evoce momentele cele mai importante ale istoriei noastre naţionale. Lipsa de fonduri a făcut ca proiectul să fie amânat mulţi ani.
După strângerea de fonduri prin subscripție publică, profesorul Costin Petrescu a realizat o frescă ce reprezintă în 25 de episoade, momente importante din istoria românilor. Lucrarea, în lungime de 75 mp şi lăţime de 3 m, începută în 1933 în tehnică al fresco, a fost inaugurată la 26 mai 1938.
Prezentând istoria naţională ca pe o carte deschisă, în care fiecare privitor poate găsi ceva semnificativ şi astfel să mediteze la valorile spirituale și morale ale poporului, fresca Ateneului contribuie la sublinierea caracterului emblematic al clădirii.
